Terapia Bowen o păcăleală?

Terapia Bowen e o păcăleală? Răspunsul onest | Oana Hărăguș, Cluj
Oana Hărăguș · Terapia Bowen Cluj

Terapia Bowen
e o păcăleală?

E o întrebare pe care o caută mulți oameni. Și e o întrebare corectă — mai ales dacă ai încercat deja și nu a funcționat.

Îți răspund direct, inclusiv la partea incomodă.

Răspunsul scurt

Nu, nu e o păcăleală. Dar nu îți cer să mă crezi pe cuvânt — tocmai asta e problema cu răspunsul „nu e o păcăleală" dat de cineva care trăiește din asta.

Așa că îți dau în schimb ce am: ce spun dovezile și ce nu spun, ce am văzut în șaisprezece ani de practică, și — mai important — ce am văzut că nu funcționează.

Un terapeut care nu îți poate spune ce nu face metoda lui nu e un terapeut la care merită să vii.

De ce apare
întrebarea asta

Pentru că mulți oameni au fost la o ședință de Bowen și nu au simțit nimic. Iar concluzia lor e logică: dacă nu a funcționat, probabil metoda nu funcționează.

Explicația e alta, și e incomodă pentru breasla mea.

Cursurile de Bowen se promovează cu ideea că oricine le poate face. Plătești, participi câteva zile, primești diploma — și, teoretic, poți practica.

Dar terapia e complexă. Contează exact unde aplici mișcarea, cum, în ce ordine, și mai ales cât aștepți între serii. Pauzele nu sunt timp mort — sunt momentul în care corpul procesează. Un terapeut care le scurtează sau le sare face altceva, chiar dacă îi spune Bowen.

La asta se adaugă că mulți combină Bowen cu alte tehnici în aceeași ședință. Rezultatul nu mai e Bowen — iar când nu funcționează, metoda ia vina.

Mulți terapeuți au ieșit de la curs convinși că sunt pregătiți, pentru că asta li s-a spus. Problema e la felul în care se dau diplomele, nu la oamenii care le primesc.

Dacă ai încercat o dată și nu a mers, concluzia „Bowen nu funcționează la mine" poate fi greșită. Poate n-ai încercat Bowen.

Atenție la denumiri

Vei găsi și variante care sună a Bowen fără să fie: versiuni somatice, metode „îmbunătățite", combinații cu alte tehnici, denumiri proprii.

Pot fi lucruri bune în sine. Dar nu sunt Bowen, iar dacă ai încercat una dintre ele și nu a funcționat, n-ai încercat de fapt metoda despre care citești acum.

Întreabă simplu, oriunde ai merge: „Faceți Bowen original, cu pauzele respectate, sau o variantă proprie?" Răspunsul îți spune tot.

Se simte diferența,
chiar dacă nu o poți numi

Impulsul Bowen are parametri precisi: o anumită presiune, o anumită amplitudine, o anumită lentoare. Nu e o apăsare oarecare — și tocmai de aceea e greu de învățat corect.

Am observat ceva la pacienții veniți de la alți terapeuți: nu-și aminteau ce proceduri li se făcuseră, nici unde fuseseră atinși. Dar își aminteau impulsul.

Iar după prima ședință la mine îmi spuneau că a fost altfel. Că au simțit căldură, presiune, senzația că se întâmplă ceva și în zone pe care nu le atinsesem — exact acolo unde aveau problema.

Asta nu se întâmplă la toată lumea. Vreo doi din zece nu simt nimic în timpul ședinței, pur și simplu pentru că nu sunt conectați la senzațiile propriului corp. Constată doar, câteva săptămâni mai târziu, că s-au făcut bine.

Nu îți cer să crezi nimic. Vei vedea singur — fie în ce simți, fie în ce măsurăm.

Dacă ai încercat deja
pe planul minții

Am avut pacienți care au venit după luni sau ani de psihoterapie fără rezultatul pe care îl sperau. Unii îmi spuneau că se simțeau ținuți pe loc. Că li se căutau explicații în trecut care nu se potriveau cu ce trăiau ei de fapt.

Dacă mergi la psihoterapie sau ești sub tratament, continuă. Cele două lucrează pe planuri diferite.

Dar dacă ai lucrat pe planul minții și nu s-a schimbat nimic în ce simți zi de zi, poate problema nu era acolo.

Corpul poate rămâne blocat în stare de alertă indiferent cât de bine ai înțeles de ce a ajuns acolo. Înțelegerea nu deblochează automat fiziologia.

Mulți dintre pacienții mei fac și una, și alta.

„Dar există studii?"

Aici e partea unde majoritatea terapeuților devin evazivi. Eu îți spun cum stau lucrurile.

Cercetarea pe terapia Bowen este limitată. Există lucrări publicate, dar majoritatea sunt studii mici, multe fără grup de control. Nu există studii clinice mari, randomizate, de tipul celor care validează un medicament. Cine îți spune altceva, te minte.

De ce nu există?

Un studiu clinic serios costă sute de mii de euro. Cineva trebuie să îl plătească — iar cel care plătește o face pentru că are ceva de câștigat la capătul lui.

Un medicament se poate patenta și vinde. O tehnică manuală, nu. Nimeni nu are interes comercial să finanțeze cercetare pe terapia Bowen, pentru că nu are ce vinde la final.

Asta nu dovedește că terapia funcționează. Dar explică de ce absența studiilor nu e același lucru cu dovada că nu funcționează — e absența cuiva dispus să plătească întrebarea.

Iar asta e regretul meu real. O metodă atât de sigură a rămas în afara sistemului: nedecontată, nereglementată, cu diplome date pe bandă și fără nicio structură care să verifice dacă cel care o practică o face corect. Nu mă deranjează pentru mine — mă gândesc la câți oameni ar trăi altfel dacă ar exista formare serioasă și acces real.

Deci ce îți rămâne, dacă ești sceptic și pe bună dreptate?

  • +
    Măsurători, nu impresii. La prima ședință notez alinierea bazinului, amplitudinea de mișcare, nivelul durerii. Comparăm la fiecare ședință. Vezi tu cifrele, nu îți spun eu că e mai bine
  • +
    Peste 115 recenzii publice pe Google, cu nume și dată, pe care le poți citi și verifica
  • +
    Un raport risc-beneficiu clar. Nu îți cer să renunți la nimic altceva și nu introduc nicio substanță în corpul tău

Ce am văzut
că nu funcționează

Asta e partea pe care nu o vei găsi pe alte site-uri, și e motivul principal pentru care merită să citești pagina asta.

În șaisprezece ani am observat limite clare. Nu teorii — situații în care am lucrat și rezultatele nu au venit, sau au venit mult sub ce speram:

Unde am văzut că rezultatele sunt slabe sau absente
  • Endometrioză — am avut rezultate parțiale, dar nu de tipul celor obținute la alte probleme
  • Parkinson și Alzheimer — impulsul Bowen e procesat de creier, iar în bolile neurodegenerative tocmai structura care ar trebui să răspundă e afectată. Se poate lucra pentru confort și tensiune musculară, dar nu pentru boală
  • Psoriazis — nu am obținut rezultate consistente

Dacă vii la mine cu una dintre situațiile astea, îți spun de la început ce pot și ce nu pot. Prefer să pleci decât să-ți iau bani pentru ceva ce știu că nu funcționează.

Ce nu intră în competența mea

Nu lucrez cu afecțiuni psihice severe — psihoze, schizofrenie, episoade acute. Acolo e nevoie de evaluare și tratament psihiatric, iar terapia complementară nu le poate înlocui. Dacă mă suni, îți spun deschis și te îndrum mai departe.

Îmi rezerv de asemenea dreptul de a nu continua o colaborare dacă relația nu funcționează. Terapia asta cere încredere reciprocă și un cadru respectuos — fără ele nu are sens pentru niciunul dintre noi.

Iar dacă situația ta cere medic, îți spun deschis și te îndrum. Terapia Bowen nu înlocuiește tratamentul medical, psihiatric sau psihoterapia.

Ce riști
dacă încerci

E o întrebare pe care ar trebui să și-o pună mai des oamenii înainte să încerce orice.

În șaisprezece ani de practică nu am întâlnit efecte adverse. Pot apărea reacții în zilele următoare — sete mare, oboseală, disconfort în zone care se reașază, uneori descărcări emoționale — dar sunt trecătoare și fac parte din proces.

Nu se manipulează nimic, nu se forțează articulații, nu se introduce nicio substanță în corp. De aceea se poate aplica la gravide și la nou-născuți — și de aceea e potrivită acolo unde terapiile manuale mai dure sunt contraindicate: vârstă înaintată, osteoporoză, perioada post-operatorie.

Nu îți cer să oprești nimic din ce faci deja. Dacă ești sub tratament, continuă-l. Cele două nu se exclud.

Ce am văzut
în cabinet

Foarte mulți dintre pacienții mei au ajuns la mine după ce parcurseseră tot circuitul: medici, investigații, kinetoterapie, fizioterapie, psihoterapie, medicație. Nu în locul lor — după ele.

Am avut pacienți programați pentru operație de hernie de disc care, după terapie, au decis împreună cu medicul lor că intervenția nu mai e necesară. Am avut medici pe care colegii lor nu îi puteau ajuta.

Îți spun asta pentru un singur motiv: dacă ai încercat multe și nimic nu a funcționat, e util să știi că nu ești singurul — și că poate nu ai epuizat încă opțiunile.

★★★★★
"Am ajuns la doamna Oana cu durere foarte mare de spate, eram blocat total, abia mă ridicam din pat… după 4 ședințe, durerea a dispărut de tot. Era caz de operație și am reușit să scap de ea."
— On Cristian, Cluj · citește recenzia
★★★★★
"Tratamentele medicamentoase parcă nu mă ajutau, după unele parcă eram chiar mai rău. Aproape că îmi pierdusem speranța că voi mai fi sănătoasă. La Oana am găsit vindecarea și pot spune că singurul regret e că nu am mers mai repede."
— Daciana Cozma, Cluj · citește recenzia

Citește toate cele 115+ recenzii pe Google →

Cum îți dai seama
dacă ai nimerit bine

Indiferent la cine mergi — la mine sau la altcineva — astea sunt semnele că terapeutul știe ce face:

  • +
    Lasă pauze reale între seriile de mișcări — câteva minute, în care iese din încăpere sau te lasă liniștit. Dacă lucrează continuu, nu e Bowen
  • +
    Nu combină cu masaj sau alte tehnici în aceeași ședință
  • +
    Măsoară ceva la început și compară pe parcurs. Altfel, cum ați ști amândoi dacă merge?
  • +
    Îți spune ce nu poate face și te trimite la medic când e cazul
  • +
    Nu te presează să cumperi un pachet mare la prima vizită
Vezi întrebările frecvente →

Verifică singur,
nu mă crede pe cuvânt

O discuție de cinci minute e de ajuns ca să știi dacă e cazul tău. Nu costă nimic și nu te obligă la nimic. Iar dacă îți spun că nu te pot ajuta, o afli tot atunci.

0752 172 933 Sună acum Scrie pe WhatsApp

Cluj-Napoca · Str. Horea 5 · Oana Hărăguș · Terapia Bowen